Dediu, Dan

All

Dediu, Dan

Elegia minacciosa (with Gnossienne-Mandala) for orchestra (first print)

SKU: 4255 Categories: , ,

22,00 

Dan Dediu – Elegia minacciosa (with Gnossienne-Mandala) (2017)

(b. Brăila, 16 March 1967)

• Average duration: 11’
• First performance: Bucharest Radio Chamber Orchestra, conductor Constantin Adrian Grigore (Bucharest – 11 November 2018, Radio Hall)

Preface

Dan Dediu was born in 1967 in Brăila, the same city that, coincidentally, was also the birthplace of Iannis Xenakis. Educated as a musician before the 1989 political events in Romania, Dan Dediu benefited from the guidance of Ştefan Niculescu and Dan Constantinescu. At the beginning of the 1990’s, along with the political change, the opportunity to study abroad would open up new horizons. Thus, after his studies at the Bucharest University of Music (called the “Ciprian Porumbescu” Conservatory when he graduated in 1989), Dan Dediu becomes a post-graduate student of Hochschule für Musik Vienna, between 1990-1991, studying composition with Francis Burt. From this moment on, the direct contact with international music is facilitated by fellowships from prestigious institutions such as the Alfred – Toepfer Foundation in Hamburg, Alban Berg Foundation in Vienna, New Europe College in Bucharest, Wissenschaftskolleg zu Berlin, Zuger Kulturstiftung Landis & Gyr in Switzerland, Villa Concordia in Bamberg.
But who actually is Dan Dediu? At the same time he could be considered a virtuoso pianist (with numerous concerts), an outstanding composer (his output is often played in Romania and abroad and recorded for local and international record labels, as well as receiving national and international composing awards), a dedicated pedagogue (he teaches composition since 1993 at the National University of Music in Bucharest, whose rector he was between 2008-2016), a music promoter (artistic director of several contemporary music festivals and the “Profil” ensemble, also a television and radio host), an original theoretician of music (with important studies, articles and published volumes).
The labels often attributed to Dan Dediu are those of “protean”, “versatile”, “dynamic” “prolific composer”. His means of expression are constantly changing, unattached to a single genre, type of instrument/ensemble or method of composition. Chameleonic, he doesn’t follow trends and cannot be included in a specific current or generation. His overflowing imagination can reach different spheres of sensibility and his unrelenting compositional research finds multiple forms of musical expression. He broached different genres with an equal enthusiasm such as four symphonies until now, numerous pieces for orchestra, from which one can name Verva, Narcotic Spaces, Ornaments, Studii-motto, Spaima, Frenesia, Mantrana, Grana, the cycle Hyperkardia, Tabula Angelorum and Hecatomba. Besides that, five concerts (for saxophone, violin, viola, piano), five string quartets, chamber music, piano pieces, cantatas, the operas Post-ficţiunea, Münchhausen, Eva! and A Lost Letter, ballet music, electronic music, choirs, lieder.
The persistency of an image or impression, of a secret scenario, the uniqueness of the sound or appropriating a new composing technique can become for Dan Dediu a creative impulse. “I’d like to believe I write tumultuous music, where urgency and adrenaline mix”, confesses Dan Dediu. Being receptive to the new tendencies, the composer is sensitive and open to the multitude of musical styles of the moment. From classical to jazz, from traditional music to cinematic tones, Dan Dediu’s scores accomplish unique syntheses. The memory of the past assimilated as a “prehistory reservoir” adapts in his case to the rapid rhythm of transformations in contemporary musical language. Many times, he can hide behind stylistic constructs that he appropriates, melting and reinventing them with extraordinary imagination. But his music will always have vibrancy, colour, engagement and substance and the capacity to return to the focal points of sensibility in an ever-changing environment.
The self-portrait which the composer sketched is eloquent: “I found my place, but this cannot be expressed by referring to a certain type of music, but rather to five names of writers: Ionesco, Vargas Llosa, Garcia Marquez, Rushdie and Kundera. Actually, I imagine myself riding a rhinoceros, me, a Macondo storyteller, teaching midnight children about the unbearable lightness of being. How would such a music sound? Coloured, rich and burning. And I’m coming back to Cioran, who said that music must turn you crazy. I totally agree.”

Antigona Rădulesc

Elegia minacciosa (with Gnossienne-Mandala) is an orchestral miniature in five sections and emphasize an intense and paradoxical emotion: a threatening elegy. After melodic and rhythmical processes, a fragment of an imaginary gnossienne comes to the fore, floating sad in the ocean of sounds and bringing the naive and innocent color of piano. Then, we hear an unexpected event: from the back seats of the stalls section of the concert hall a pulse of the drum begins to beat, first like a heart, then growing monstrously and tragic, like a frightening silhouette. Through a strange smoky „curtain” of the strings, the clarinet comes out like a mouse, and sends desperate calls together with the flute, using effects of differential sounds in the highest register. In vain. The three final chords cut off any hope, like a guillotine.
Dan Dediu

            The copyright belongs to the composer. To get hold of the parts, the performers are asked to contact the Romanian Union of Composers and Musicologists (Bucharest), www.ucmr.org.ro.

——————- Romanian ——————–

Dan Dediu – Elegia minacciosa (con Gnossienne-Mandala)

(n. Brăila, 16 martie 1967)

(2017)

• Durata aproximativă: 11’
• Prima audiţie: Orchestra de Cameră Radio, dirijor Constantin Adrian Grigore (București – 11 Noiembrie 2018, Sala Radio)

Prefaţă

Personalitatea lui Dan Dediu îşi face simţită prezenţa de mai bine de 20 de ani în condiţiile în care este născut relativ recent (în 1967), la Brăila, oraşul care, printr-o frumoasă coincidenţă, i-a fost loc de naştere şi lui Iannis Xenakis.
Format ca muzician înainte de evenimentele politice ale României din 1989, Dan Dediu a beneficiat de îndrumarea generaţiei socotită de aur a compoziţiei româneşti, pentru ca la începutul anilor ’90, odată cu schimbarea regimului politic, oportunitatea de a pleca la studii în străinătate să îi deschidă noi orizonturi de cunoaştere. Astfel, de la Universitatea de muzică din Bucureşti (Conservatorul „Ciprian Porumbescu” la data absolvirii, în 1989), Dan Dediu devine bursier la Hochschule für Musik Viena, între 1990-1991. Din acest moment, contactul direct cu muzica internaţională este facilitat în calitatea sa de bursier al unor prestigioase instituţii precum Fundaţia Alfred – Toepfer Hamburg, Fundaţia Alban Berg Vienna, New Europe College Bucureşti, Wissenschaftskolleg zu Berlin, Zuger Kulturstiftung Landis & Gyr Elveţia, Villa Concordia Bamberg.
Cine este în fond Dan Dediu? Poate fi socotit în aceeaşi măsură un pianist virtuoz (cu numeroase concerte la activ), un compozitor emblematic (cu o creaţie cântată frecvent în ţară şi în străinătate, cu înregistrări la case de discuri din România şi din lume, de asemenea cu importante premii naţionale şi internaţionale de compoziţie), un pedagog dăruit (predă din 1993 Compoziţia la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, al cărei rector a fost între anii 2008 și 2016), un propagator de muzică (fiind director artistic de festivaluri de muzică contemporană şi al Ansamblului „Profil”, realizator de emisiuni Radio-TV), un teoretician original al limbajului sonor (cu importante studii, articole, volume tipărite).
Etichetele frecvent ataşate creatorului Dan Dediu sunt „compozitor prolific”, „proteic”, „versatil”, „dinamic”. Modalităţile de exprimare sunt mereu altele, neataşate mult timp unui gen, tip de instrument/formaţie, metode de compoziţie. Cameleonic, nu se agaţă de vreo modă, după cum nu poate fi înregimentat într-un curent sau segment de generaţie. Imaginaţia debordantă poate atinge diverse sfere de sensibilitate, iar neastâmpărul căutărilor găseşte multiple forme de exprimare muzicală. A abordat cu egal apetit genuri diferite precum 4 simfonii definitivate până în prezent, în numeroase piese pentru orchestră, printre care, alături de Verva, se detaşează Narcotic Spaces, Ornaments, Studii-motto, Spaima, Frenesia, Mantrana, Grana, ciclul Hyperkardia, Tabula Angelorum, Uvertura pe teme săseşti. Se adaugă 5 concerte (pentru saxofon, violă, vioară, pian), 5 cvartete de coarde, muzică de cameră, lucrări pentru pian, cantate, operele Post-ficţiunea, Münchhausen, Eva! şi O scrisoare pierdută,  muzică de balet, muzică electronică, coruri, lieduri.
Pregnanţa unei imagini sau impresii, a unui scenariu secret, ineditul unei sonorităţi sau asumarea unei noi tehnici de compoziţie pot deveni la Dan Dediu imboldul creator. „Îmi place să cred că scriu o muzică torenţială, în care se amestecă urgenţa cu adrenalina”, mărturiseşte Dan Dediu. Fiind receptiv la tendinţele noi de limbaj, compozitorul este sensibil şi deschis multitudinii manifestărilor muzicale ale momentului. De la clasic la jazz, de la muzici tradiţionale la tonuri cinematografice, partiturile lui Dan Dediu reuşesc sinteze inedite. Memoria unui trecut asimilat ca „rezervor de preistorie” se adaptează în cazul său ritmului rapid al transformărilor limbajului muzical contemporan. De multe ori se poate ascunde în spatele unor prefabricate stilistice pe care le reia, le topeşte şi le reinventează cu fantezie debordantă. Dar muzica sa va avea mereu nerv, culoare, angajament şi substanţă, capacitatea de a se întoarce spre zonele de interes ale sensibilităţii unui mediu în continuă schimbare.
Autoportretul pe care compozitorul şi l-a realizat este grăitor: „Mi-am găsit locul, dar acesta nu poate fi precizat prin apelul la o muzică anume, ci mai degrabă prin apelul la cinci nume de scriitori: Ionesco, Vargas Llosa, Garcia Marquez, Rushdie şi Kundera. De altfel, mă şi imaginez călare pe un rinocer, eu, un condeier din Macondo, povestindu-le copiilor din miez de noapte despre insuportabila uşurătate a fiinţei. Cam cum ar suna o astfel de muzică? Colorată, bogată şi arzătoare. Şi revin la Cioran, care spunea că muzica trebuie să te facă nebun. Este şi opinia mea.”

Antigona Rădulescu

*

            Elegia minacciosa (con Gnossienne-Mandala) este o miniatură orchestrală ce se articulează pe cinci secțiuni bine delimitate, punând accentul pe o trăire interioară intensă și paradoxală: o stare elegiacă amenințătoare. Un fragment pianistic de gnossienne imaginară, ce parcă plutește în derivă, aduce o boare de artă naivă și nevinovată, dar care ecranează un eveniment neașteptat: din fundul sălii se inițiază o pulsație a tobei mari, care bate întâi ca o inimă, apoi crește monstruos și tragic, asemenea unei siluete înspăimântătoare. Printr-o surdinată perdea de fum a coardelor iese clarinetul, ca un șoricel, și lansează chemări disperate împreună cu flautul, utilizând efectul sunetelor diferențiale în registrul acut. Zadarnic. Cele trei acorduri finale, taie orice speranță, asemenea unei ghilotine.

Dan Dediu

*

            Drepturile de autor aparţin compozitorului. Pentru a intra în posesia materialelor de concert, interpreţii sunt rugaţi să ia legătura cu Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (Bucureşti), www.ucmr.org.ro.

Score No.

4255

Special Edition

The Romanian Music Collection

Genre

Orchestra

Printing

First print

Pages

30