< back to Repertoire & Opera Explorer
Dan Variu - Dixtuor
(b. 10 October 1983, Satu-Mare)
Dan VARIU (b. 10 October 1983, Satu-Mare) studied composition with Hans Peter Türk and Cornel Țăranu at the „Gheorghe Dima” National Music Academy in Cluj-Napoca, where, in 2016, he has received his PhD degree with a thesis entitled Style as a compositional parameter, written under the supervision of professor Cristian Misievici. His theoretical endeavors are complementary to his musical language, based on polistylistic contrasts that create a wide range of aesthetic effects, from humorous to tragic, resulting in several chamber, choral, symphonic and operatic works played in several concert halls in Romania, Moldova, Germany and France.
Among his works one can mention: La bulciugu mirelui – meditație asupra unei balade din Țara Oașului (meditation on a traditional ballad from the Land of Oaș) for a storyteller, choir and large orchestra (2006), Axiome (Axioms) for chamber orchestra (2008), Noi umblăm să colindăm... (We go caroling...) for six choral ensembles and soloists (2008), Mediewalzer for small orchestral ensemble (2009), Interior with a gentleman playing a lute and a lady singing for baroque ensemble (2011), Suomisaundi for contemporary music ensemble (2013), Transfigurare (Transfiguration) for string quartet (2013), The Funky Goat for large orchestra and soloists (2013), Ouverture, Grande Entrée et Passecaille – fragments of stage music for Le roi se meurt by Eugen Ionesco (2015), Folcloritmic for solo percussionist (2017), Răspântii. O poveste românească (Crossroads. A Romanian tale) – a frescOpera in three acts, on a libretto by Cosmina Timoce-Mocanu (2018), Bună seara! (Good evening!) for a choral ensemble (2019), BarTikTók for string quartet (2020).
Composed in 2005 and played in Bucharest and Cluj-Napoca, this Dixtuor was meant to be a reply to two other Romanian pieces entitled also Dixtuor, one by George Enescu (1906) and the other by Sabin Drăgoi (1955), to mark 100 and 50 years respectively from their creation. Writing in this age of postmodernism, where the western cultural model (in this case, the French model) lost the hegemony it once had a century ago, and the creation of a Romanian national style was no longer a political and ideological goal like it was a half-century ago, but is now, simply, an artistic choice of the author, Dan Variu proposes a piece that centers around a polystylistic blending between the academic musical traditions of central and east Europe (Béla Bartók, György Ligeti, Witold Lutosławski) and the local musical traditions of Romania (Byzantine-orthodox music and folk music from his native northern Transylvania, namely the regions of Oaș and Maramureș). Structured in the Classical Sonata form, the Dixtuor creates a uniform stylistic space developing Bartókian motifs (1st subject group) and Byzantine-Bartókian motifs (2nd subject group) using techniques characteristic to Modernity (polytonality, modern counterpoint, controlled aleatoricism, textural writing, moving cluster etc.), culminating in a Transylvanian folk banter of the 1st subject.
Dan VARIU (n. 10 octombrie 1983, Satu-Mare) a studiat compoziția cu maeștrii Hans Peter Türk și Cornel Țăranu la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde, în anul 2016, și-a susținut doctoratul cu o teză intitulată Stilul ca parametru componistic, elaborată sub îndrumarea profesorului Cristian Misievici. Preocupările teoretice sunt complementare limbajului său componistic, care cultivă jocul polistilistic, în scopul obținerii unei game largi de efecte estetice, mergând de la comic la tragic, aspecte regăsite într-o serie de creații corale, camerale, vocal-simfonice și operistice, interpretate în cadrul mai multor instituții de concerte din România, Moldova, Germania și Franța.
Între compozițiile sale se numără: La bulciugu mirelui – meditație asupra unei balade din Țara Oașului pentru cor și orchestră mare (2006), Axiome pentru ansamblu cameral (2008), Noi umblăm să colindăm... pentru cor mixt și soliști (2008), Mediewalzer pentru orchestră de coarde, suflători, pian și percuție (2009), Interior with a gentleman playing a lute and a lady singing pentru ansamblu baroc (2011), Suomisaundi pentru ansamblu de muzică contemporană (2013), Transfigurare pentru cvartet de coarde (2013), The Funky Goat pentru orchestră mare, soliști jazz și strigători (2013), Ouverture, Grande Entrée et Passecaille – elemente de muzică de scenă pentru piesa de teatru Le roi se meurt de Eugen Ionescu (2015), Folcloritmic pentru percuționist solo (2017), Răspântii. O poveste românească. Operă frescă în trei acte, pe un libret de Cosmina Timoce-Mocanu (2018), Bună seara! pentru ansamblu coral (2019), BarTikTók pentru cvartet de coarde (2020).
Compusă în 2005 și interpretată în instituții de concerte din București și Cluj-Napoca, lucrarea Dixtuor s-a dorit o replică menită să marcheze centenarul, respectiv semicentenarul altor două compoziții românești care adoptă aceeași formulă numerică instrumentală, una semnată de George Enescu (1906), iar cealaltă de Sabin Drăgoi (1955). Scriind în epoca postmodernismului muzical, în care modelul cultural vest-european (în speță francez) și-a pierdut hegemonia pe care o avea acum un secol, iar crearea unui stil românesc nu mai servește unor mize politico-ideologice, ca acum jumătate de secol, ci reprezintă o simplă opțiune de autor, Dan Variu propune o lucrare care cultivă un joc polistilistic centrat pe tradițiile muzicale academice central și est-europene (Béla Bartók, György Ligeti, Witold Lutosławski), pe tradiția românească bizantină și cea a muzicilor folclorice din Nordul Transilvaniei natale. Structurat în formă de sonată clasică, Dixtuorul creează un univers stilistic unitar, prin dezvoltarea unor motive de sorginte bartókiană (grup tematic I) și bizantin- bartókiană (grup tematic II), cu ajutorul unor tehnici specifice modernității (cromatismul întors, politonalitatea, aleatorismul controlat, scriitura texturală, clusterul mobil etc.), culminând cu o persiflare maramureșean-oșenească a temei principale.