(n. 1913, Oteşani – d. 1996, Bucureşti)
(1952)
Durata aproximativă: 9’
Prima audiţie: Orchestra Radiodifuziunii Române (Bucureşti - 3 februarie 1952, Sala Radio)
Prefaţă
În peisajul creaţiei muzicale româneşti, Ion Dumitrescu este o personalitate proeminentă, ca exponent al celei de a doua generaţii postenesciene. S-a născut în anul 1913 la Oteşani, localitate rurală cu un aspect idilic ancestral din partea de sud-vest a României. A urmat Seminarul teologic la Râmnicu Vâlcea, reşedinţa judeţului de origine, între anii 1925-1933. Studiile muzicale şi le-a efectuat la Conservatorul din Bucureşti, având ca profesori pe unii dintre cei mai importanţi muzicieni ai timpului: Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, George Breazul, Ionel Perlea. Cu Mihail Jora (1891– 1970)1 s-a perfecţionat în studiul compoziţiei. După absolvirea studiilor muzicale a fost profesor de muzică la două licee de prestigiu din Bucureşti, a predat teorie-solfegiu la Academia de Muzică Religioasă, la Conservatorul de jazz, precum şi armonia la Liceul Militar, în perioada 1940-1944. A lucrat ca dirijor şi compozitor la Teatrul Naţional din Bucureşti în perioada 1940-1947. Începând din 1944 a fost profesor de teorie-solfegiu şi apoi de armonie la Conservatorul bucureştean, până la pensionare, în 1979. A fost aici şeful catedrei de compoziţie între 1956-1979. Şi-a îndeplinit îndatoririle didactice cu dăruire, fiind un profesor creativ, înzestrat cu un farmec personal irezistibil. Pentru numeroasele serii de elevi şi studenţi ai săi a compus tot timpul teme de armonie, pe care le crea spontan, la tablă, direct în faţa cursanţilor, demonstrând o inventivitate melodică excepţională. Tot pentru uz didactic a compus culegerea 120 Solfegii de grad superior, care a cunoscut o mare popularitate în lumea şcolilor muzicale româneşti, tocmai datorită capacităţilor sale uimitoare de creator de melodii. A demonstrat înzestrări artistice polivalente. Avea o pasiune puternică pentru artele plastice, fiind unul dintre colecţionarii importanţi de pictură, în special din operele marilor artişti români. A fost un talentat autor de literatură, ilustrat îndeosebi în genul memorialistic, în ultima periadă a vieţii publicând în foileton un remarcabil jurnal intitulat Filele mele de calendar. A mai scris o cărticică despre Bucureştiul de altădată, articole, studii şi comentarii în presă. S-a stins în anul 1996, la Bucureşti.
Ion Dumitrescu reprezintă un nume de referinţă pentru muzica românească, atât pe planul creaţiei, cât şi în organizarea vieţii profesionale a muzicienilor din această ţară. Timp de 23 de ani, în perioada 1954-1977, a ocupat funcţia de preşedinte al Uniunii Compozitoprilor din România. În această calitate a desfăşurat o muncă titanică de organizare şi de consolidare a prestigiului creatorilor de muzică, într-o perioadă extrem de tensionată politic, în timpurile vitrege ale dominaţiei totale exercitate de regimul comunist asupra manifestărilor intelectuale, artistice, spirituale. În aceste vremuri grele pentru cultura naţională, Ion Dumitrescu a reuşit să facă o poveste de succes din Uniunea Compozitorilor, organizaţie profesională a muzicienilor pe care i-a susţinut puternic din punct de vedere material, promovându-le în acelaşi timp cu perseverenţă operele atât în ţară, cât şi în context internaţional2. Fără să fie membru al Partidului Comunist, ceea ce era o excepţie printre deţinătorii de funcţii importante, a reuşit să pună în practică un proiect ambiţios de susţinere a culturii, demonstrând un talent de manager excepţional al organizaţiei. A înfiinţat Magazinul Muzica în Bucureşti, un atelier de grafică muzicală şi a sprijinit toate aceste entităţi (atelierul de grafică, Editura Muzicală şi Uniunea) care făceau parte din procesul de elaborare a produselor muzicale create de compozitori şi muzicologi. Prin forţa
1 Membru de frunte al „generaţiei de aur”, prima generaţie postenesciană a şcolii româneşti de compoziţie.
2 În acea vreme, creaţia muzicală românească a fost mult promovată peste tot în lume, în mod programat şi cheltuind multe resurse materiale, în scopuri propagandistice. Este o realitate istorică faptul că muzica românească contemporană era cunoscută în multe ţări din lume.
personalităţii sale, a luptat cu succes pentru prestigiul muzicienilor din România, pentru confortul lor material, prin remunerarea corectă a valorii pe care o reprezenta creaţia autentică.
Ion Dumitrescu a compus muzică în cele mai diferite genuri. A realizat muzică pentru piese de teatru şi muzică de film. A scris trei suite, Simfonia şi Simfonietta pentru orchestră simfonică, precum şi un concert pentru orchestră de coarde, muzică vocală, piese corale, prelucrări de folclor.
*
Preludiul simfonic, compus în anul 1952 a fost o lucrare celebră în epocă, utilizată frecvent pentru semnale muzicale la radio, apoi la televiziune sau ca ilustraţie pentru filme documentare. Prima audiţie a avut loc la 3 februarie 1952, în interpretarea orchestrei simfonice a Radiodifuziunii române. Este o piesă simfonică scurtă, de o puternică pregnanţă, în primul rând datorită pulsaţiei ritmice. Discursul prezintă o succesiune de episoade energice şi de momente lirice, descriptive, care evocă peisaje naturale de poveste, ca şi cum ar vorbi despre “frumoasele vremuri de odinioară”. Tensiunea jocului se acumulează treptat şi culminează în atmosfera de voioşie debordantă a finalului jubilatoriu.
Preludiul simfonic ilustrează complexul de trăsături ce caracterizează creaţia lui Ion Dumitrescu. Este vorba despre o combinaţie originală de influenţe şi opţiuni stilistice. Astfel, există pe de-o parte amprenta puternică a caracterului popular românesc, care se manifestă prin utilizarea unor structuri ritmice şi moduri arhaice, iar pe de altă parte se vede gândirea tonală. Artistul îmbină în mod original, creator melodia modală cu armonia funcţională. Expresia muzicii sale este preponderent luminoasă, plină de sănătate, echilibru şi optimism. Nota dominantă este dată de temperamentul dinamic al personalităţii puternice care impune un discurs impregnat de forţă vitală. Muzica lui Ion Dumitrescu este energică, luminoasă şi accesibilă. Creaţia sa reprezintă un model al orientării tradiţionale, echilibrate, armonioase din muzica românească de la mijlocul secolului XX.
*
Drepturile de autor aparţin familiei compozitorului. Pentru a intra în posesia materialelor de concert, interpreţii sunt rugaţi să ia legătura cu Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (Bucureşti), www.ucmr.org.ro.
Lavinia Coman
2012
------------------- ENGLISH -------------------
Ion Dumitrescu
(b. 1913, Oteşani – d. 1996, Bucharest)
Symphonic Prelude
(1952)
Average duration: 9’
First performance: Romanian Radio Orchestra (Bucharest - 3 February 1952, Romanian Radio Hall)
In the landscape of Romanian musical creation, Ion Dumitrescu is a prominent figure, representing the second post-Enescu generation. He was born in 1913 in Oteşani, a rural area with an idyllic and ancestral appearance in South-West Romania. He studied at the Theological Seminary in Râmnicu Vâlcea, the county seat of the area, between 1925 and 1933. He finished his musical studies at the Bucharest Conservatory, being taught by some of the most important musicians of the time: Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, George Breazul, Ionel Perlea. With Mihail Jora (1891–1971)1 he specialized in the study of composition. After graduating, he was a music teacher at two prestigious high schools in Bucharest, where he taught theory-solfège at the academy of Religious Music and the Jazz Conservatory, as well as harmony at the Military High School, between 1940 and 1944. He worked as conductor and composer at the National Theatre in Bucharest between 1940 and 1947. Since 1944 he was professor of theory-solfège and subsequently of harmony at the Bucharest Conservatory until his retirement in 1979. He was the chair of the composition department between 1956 and 1979. He enthusiastically fulfilled his pedagogical duties, being a creative professor, endowed with an irresistible personal charm. For his numerous series of pupils and students he constantly composed harmony themes that he spontaneously created, at the blackboard, in front of his disciples, demonstrating an exceptional melodic inventiveness. Also for pedagogical purposes, he composed the collection 120 Superior Solfèges, which benefited from a long-term popularity in the world of musical schools, precisely because of his amazing abilities to create melodies. He possessed numerous and varied artistic gifts. He had a strong passion for visual arts, being one of the most important painting collectors, especially interested in the works of great Romanian artists. He was a talented literary author, particularly gifted in the genre of autobiographical writing, in the last period of his life publishing a remarkable diary in feuilleton, entitled My Calendar Pages. He also wrote a booklet about old Bucharest, articles, studies and press commentaries. He passed away in 1996, in Bucharest.
Ion Dumitrescu represents a major name in Romanian music, both in the field of creation, but also in the organization of the professional musical life in this country. For 23 years, between 1954 and 1977, he was the president of the Romanian Union of Composers in Bucharest. In this position, he accomplished a tremendous work of organizing and building the prestige of music creators, in an extremely tense period from a political point of view, in adverse times of total domination, exerted by the communist regime on any intellectual, artistic or spiritual manifestation. In these hard times for national culture, Ion Dumitrescu managed to turn the Union of Composers into a success story, a professional organization of musicians he extensively supported from a financial point of view, at the same time actively promoting their works on a national level, but also internationally 2. Despite refusing to be a member of the Communist Party, which was an exception among persons with important positions, he managed to materialize an ambitious project of supporting culture, demonstrating an exceptional talent as manager. He founded the Music Store in Bucharest, a
1 One of the top composers of the „golden generation”, comprised of composers from the first post-Enescu generation.
2 In those times, Romanian music was widely and constantly promoted in the world, using a lot of financial resources, as a propaganda act. The fact that Romanian music was known then in many countries is a historical reality.
workshop of musical graphics and supported all these entities (the musical graphics workshop, the Musical Publishing House and the Union) which were part of the process of creating musical products by composers and musicologists. Through the force of his character, he successfully fought for the prestige of Romanian musicians, for their financial comfort, for the fair remuneration of the value authentic creation represents.
Ion Dumitrescu composed music of various genres. He composed for theatre plays and film music. He wrote three suites, Simfonia and Simfonietta for symphonic orchestra, as well as a concert for string orchestra, vocal music, choral pieces and folk inspired music.
*
The Symphonic Prelude illustrate the characteristics of Ion Dumitrescu’s music. It is an original combination of influences. One can observe on the one hand, the strong influence of Romanian folk character, manifested through the use of specific rhythmical structures and archaic modes and on the other hand, one can notice the tonal thinking. The artist originally and creatively reconciles the modal melody with functional harmony. The expression of his music is mainly luminous, brimming with energy and optimism. The dominant nuance is given by the dynamic temperament of a strong character that imposes a discourse impregnated by vital force. Ion Dumitrescu’s music is energetic and accessible. His creation represents a model of traditional and balanced orientation in mid- twentieth century Romanian music.
*
The copyright belongs to the composer’s family. To get hold of the parts, the performers are asked to contact the Romanian Union of Composers and Musicologists (Bucharest), www.ucmr.org.ro.
Lavinia Coman Translation: Simina Neagu
2012