SIGISMUND TODUȚĂ - CONCERTO NO. 3 FOR STRING ORCHESTRA, “IN STILE ANTICO” (1974)
(b. Simeria-Hunedoara, 1908 – d. Cluj, 1991)
Sigismund Toduţă (1908-1991) was an important representative of the music school of Cluj. In his many qualities - composer, musicologist (member of the Academy) and eminent teacher - he embodies a synthesis of different European influences, received in his learning years (between 1926-1936) from such names as: Marțian Negrea, Ecaterina Fotino, Alfredo Casella, themselves trained in Romania, Berlin, Paris and Vienna. His studies were completed with a PhD at Pontificio Istituto di Musica Sacra from Rome (1936-1938) as well as by the composition classes with Ildebrando Pizzetti. He also specialized in Gregorian chant and Medieval polyphony, accomplishing thus his compositional style as an authentic combination between local folkloric melodies and polyphonic writing.
The main musical forms used by Toduţă - canon, rondo and variations - can be found in many of his creations: in his choral miniatures (Triptych), in his larger instrumental works (Passacaglia for piano), in his great symphonic works (The 3rd Symphony „Ovid” , the 5th) and in his vocal-symphonic masterpieces (Mioriţa, Meşterul Manole, Pe urmele lui Horea).
Together with George Enescu and Paul Constantinescu, Sigismund Toduţă is considered one of the most representative Romanian composers, remarkable through his originality of style and impressive works, awarded with numerous distinctions: the “George Enescu” prize, the “Robert Cremer” prize, the Romanian State Prize, prizes of the Composers’ Union, the Romanian’s Academy “George Enescu” prize.
We also owe him the founding of the Doctoral School in Romania (1968, the first one in music), as well as of the Transilvania State Philharmonic Choir in Cluj (1971) and the education of several generations of composers. The works written for vocal and instrumental soloists, for prestigious choral and orchestral ensembles of the “Gheorghe Dima” Music Academy from Cluj, have stimulated musicians and have enriched the Romanian contemporary repertoire.
CONCERTO NO. 3 FOR STRING ORCHESTRA, “IN STILE ANTICO” (1974)
Concerto no. 3 for string orchestra “in stile antico” (1974), Old paintings for string orchestra (1974) and Sinfonietta “in antico stile” (1977): this is the diachronic succession of the works labeled by Sigismund Toduţă as “antique” or “old”, in the chronology of his symphonic and concert works.
The three ‘antiquepieces’of Toduță, were composed at a mature age, preceded by most of the works belonging to the same genres, among which: Concerto no. 1 for piano (1943), the five Symphonies and the two concertos for string orchestra (from 1951 and 1972-73).
Concerto no. 3 for string orchestra “in stile antico” is structured in three parts:
- Part I: Ostinato. (theme with var. 1-26 and Coda) - a solemn part, with the character of a ballad.
- Part II: Aria (A + B) - with a warm, interiorized lyrical character.
- Part III: Danza - expansive, with a motoric character.
Due to the popular character of the theme of the Ostinato which is included in an elaborate variational form, we see the two main influences of Toduță’s style: folk music and the rhetoric style of polyphonic music. The melodic quality of the Aria is an embodiment of the idea of a song, while the name suggests a slow part in a Bach suite. With an almost unnoticeable beginning (Esitando), Danza goes on to develop in an almost unstoppable whirl, resembling a tarantella. The ostinato rhythmic and melodic pattern reminds us of an ancestral toccata where forces are unleashed by rich divisi chords. The theme is enriched by very effective heterophonic writing. That same year, Toduţă detached the final part (Danza) from his Concerto, and suggestively named it Old engravings.
Offering us some wonderfully composed music, the Concerto no. 3 for string orchestra “in stile antico”, Old engravings for string orchestra and the Sinfonietta “in antico stile” by Sigismund Toduţă are among his “classical” works due to the ingenuity of the modal language, the rich poly-metric themes, and the combination of a local, jovial and elegy-like feel, imprinted on the most elaborate patterns of variational forms, imitative polyphony, forms with refrain and rendered by extremely refined orchestration.
For performance material please contact the Sigismund Toduta Foundation at https://sigismundtoduta.org
PhD Prof. Ecaterina Banciu, Gh.Dima Music Academy, Cluj
SIGISMUND TODUȚĂ - CONCERTUL NR. 3 PENTRU ORCHESTRĂ DE COARDE „IN STILE ANTICO” (1974)
(n. Simeria, 1908 – d. Cluj, 1991
Romanian preface (German preface not available)
Sigismund Toduţă (1908-1991) este o personalitate binecunoscută în lumea muzicală românească prin prolificitatea sa ca muzicolog (cu titlu de academician), compozitor și eminent profesor al şcolii clujene. Prin profesorii săi (Marțian Negrea, Ecaterina Fotino, Alfredo Casella) el reprezintă o sinteză a şcolilor româneşti, vieneze, berlineze şi pariziene (1926-1936). Au urmat studiile doctorale la Pontificio Istituto di Musica Sacra din Roma (1936-1938), cursurile de compoziție cu Ildebrando Pizzetti (la Academia Santa Cecilia, Roma); de asemenea, specializarea în cânt gregorian şi polifonie medievală, care a desăvârșit astfel stilul său componistic, caracterizat printr-o autentică îmbinare a melosului popular autohton cu scriitura contrapunctică.
Formele predilecte folosite de Toduţă, canonul, rondo-ul, formele variaţionale, se regăsesc atât în miniaturile sale corale (Triptic), cât și în lucrări mai ample instrumentale (Passacaglia pentru pian), în marile opusuri simfonice (Simfoniile a III-a „Ovidiu” și a V-a) și capodopere vocal-simfonice (Mioriţa, Meşterul Manole, Pe urmele lui Horea).
Alături de George Enescu şi Paul Constantinescu, Sigismund Toduţă este unul dintre cei mai reprezentativi compozitori români, remarcându-se prin originalitatea stilului și prin creaţia sa impresionantă, premiată cu numeroase distincții: premiul „George Enescu”, premiul „Robert Cremer”, Premiul de Stat al R.S.R, premii ale Uniunii Compozitorilor, Premiul „George Enescu” al Academiei Române.
Instituirea Școlii doctorale muzicale în România (1968), înfiinţarea corului Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj (1971) și formarea mai multor generații de compozitori îi sunt, de asemenea, datorate. Lucrările dedicate soliștilor vocali şi instrumentiști, formațiilor corale și orchestrale de prestigiu ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, au stimulat școala interpretativă clujeană și au îmbogățit repertoriul românesc contemporan cu lucrări valoroase.
CONCERTUL NR. 3 PENTRU ORCHESTRĂ DE COARDE „IN STILE ANTICO” (1974)
Concertul nr. 3 pentru orchestră de coarde „in stile antico” (1974), Stampe vechi pentru orchestră de coarde (1974) și Simfonietta „in antico stile” (1977) - aceasta este succesiunea diacronică a creaţiilor etichetate de Sigismund Toduţă ca fiind „antice” sau „vechi”, în lista lucrărilor sale simfonice şi concertante.
Cele trei opusuri antice toduţiene sunt creaţii compuse în perioada de maturitate a compozitorului, fiind precedate de marea majoritate a lucrărilor de gen, dintre care amintim: concertul nr. 1 pentru pian (1943), cele cinci Simfonii şi primele două concerte pentru orchestră de coarde (1951 şi 1972-73).
Scris în 1974, Concertul nr. 3 pentru orchestră de coarde, intitulat de Toduţă „in stile antico” se structurează în trei părţi: Partea I, Ostinato, este o Temă cu variaţiuni solemnă (var.1-26 +Coda), în caracter baladesc. Partea secundă Aria A + B, se caracterizează printr-un lirism cald, interiorizat. Danza încheie ciclulexpansiv şi motoric.
Aruncând o privire analitică asupra concertului, observăm în prima parte caracterul popular al temei Ostinato-ului şi includerea ei într-o formă variaţională elaborată, așadar combinația dintre inspirația folclorică și strictețea limbajului retoric-polifonic. Cantabilitatea Ariei ne poartă cu gândul la cânt propriu-zis, iar numele sugerează o parte lentă dintr-o suită de Bach.
Pornită cu indicația Esitando, aproape imperceptibil, Danza se transformă într-un vârtej aproape de nestăvilit, asemănător tarantellei. Desenul ritmico-melodic ostinato, aminteşte de o toccată ancestrală, iar dezlănţuirea forţelor este realizată de partidele coardelor în divisi, tema fiind susţinută de o scriitură heterofonică de mare efect. În acelaşi an, Toduţă detaşează această ultimă parte a Concertului, Danza, şi o denumeşte sugestiv Stampe vechi.
Prezentând pagini de muzică fermecătoare, Concertul nr. 3 „in stile antico” se situează, alături de Stampe vechi (1974) și Simfonietta „in antico stile” (1977) printre lucrările lui „clasice” datorită temelor modale, polimetrice, cu un aer autohton jovial sau elegiac, imprimate în tiparele celor mai elaborate forme variaționale, polifonice imitative sau cu refren, rânduite într-o orchestrație extrem de rafinată.
Pentru obținerea materialului de orchestră, vă rugăm să contactați Fundația Sigismund Toduță - https://sigismundtoduta.org
Prof. Dr. Ecaterina Banciu, Academia Naţională de muzică Gh. Dima