< back to overview Repertoire & Opera Explorer
Nicolae Coman - L’ombra del mar
Lieder on poems by Miquel Martí i Pol
(b. Bucharest, 23 February 1936 – d. Bucharest, 27 Oktober 2016)
Nicolae Coman was born in 1936 in Bucharest. During his high-school years he began studying music privately with the renowned Romanian teachers: composer Mihail Jora and pianist Florica Musicescu. He took classes at the ”Ciprian Porumbescu” Conservatory in Bucharest with Mihail Jora and Leon Klepper (composition), Paul Constantinescu (harmony), Zeno Vancea and Miriam Marbé (counterpoint), Tudor Ciortea (form analysis), Victor Iusceanu (music theory), George Breazul (music history), Alfred Mendelsohn (orchestration), Emilia Comişel and Mariana Cahane (folk music), Ovidiu Drimba and Eugenia Ionescu (piano) and Mansi Barberis (canto).
After his graduation he worked at the Romanian Radio Broadcasting Company, but was not allowed to promote to an employee position due to political reasons, having to do with the clash between Coman’s family history and the socialist regime. Regardless of this he was permitted to collaborate with the national radio for many decades, for broadcasts and interviews. He worked as a researcher at the Folk Music Institute within the Romanian Academy, from 1959 – 1963. It was during this time that he travelled to villages in Pădureni (Hunedoara) to gather folk songs. Writing them down and analysing them led to his essay about the Romanian folk music in that region, Jocuri din ţinutul Pădureni. In 1963 he started teaching harmony (assisting Ion Dumitrescu’s class) and counterpoint at the Bucharest Conservatory. He held a professorship from 1992 until the end of his life, for the last 2 decades teaching composition as well.
He composed the cantata Izvoarele păcii (Wellspring of peace, 1959) for chamber orchestra, mezzosoprano, tenor, mixed choir and children choir on the lyrics by Nina Cassian. He wrote a Concerto for piano and orchestra (1959, rev. 1984). His chamber music works include over 100 pieces for piano, two piano sonatas (1956, 1970), one sonata for violin and piano (1957), Rezonanțe mioritice (Shepard resonances) pentru vioară și pian (1980), Monodie (Monody) for cello solo (1984). He wrote over 100 works for voice and piano on the lyrics of Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Pillat, Mariana Dumitrescu, Emil Botta, Sapho, Michelangelo Buonarroti, Johann Wolfgang Goethe, Emily Dickinson, Carl Sandburg, Ogdon Nash, Josef Attila, Guilaume Appolinaire, Ioanna Tsatsos, Ghiorghios Seferis, Rainer Maria Rilke, Eugenio Montale, Giuseppe Ungaretti. The songs composed on his own poems include Vârsta de bronz (Bronze years), a cycle of 7 songs for baritone and string quartet (1958). For teaching purposes, he wrote over 4000 harmonic exercises, in tonal, modal and modern fashion. Nicolae Coman was awarded with the Romanian Union of Composers and Musicologists Prize in 1969, 1977 and 2009.
As a musicologist, he published in the 60’s and 70’s essays about the harmonic language of the Romanian contemporary song (lied), as well as about the fusion between music and other arts. He edited piano collections with contemporary works written by Romanian composers. A critical edition of Maria Tănase’s songs – one of the most famous folk singers of all times in Romania - was also released in that period. In the last decade of his life he wrote about teaching harmony and about the integral chromatic system in harmony.
The importance of poetry in Nicolae Coman’s life and work cannot be understated. He wrote more the 5000 poems, a small part of them being published in 2004 and other igniting the creative spark of fellow Romanian composers such as Dan Constantinescu, Nicolae Brînduş, Alexandru Hrisanide, Sorin Vulcu, Livia Teodorescu-Ciocănea, Sabin Păutza, Matei Gheorghiu. Translating the works of Catalan poets was one of his passions, which led to closely studying writers like Miquel Martí i Pol, Bartomeu Rosselló i Porcel, Joan Maragall and others. Coman was equally a composer, a poet and a teacher, living in a very particular bubble of creativity and unworldly perception. His sense of playful creation and warmth touched his every activity, constantly engaging in word plays and dwelling on the richness of words, as well as sounds. One of his favourite personal concepts was poemusic, a technique of organising lyrics by musical laws, using vowels as sound and words as melody. This led to a fusion between the two types of creation, allowing poetry to sing and music to speak.
A poetic sense is also at the core of his composition style, the melody always lying at the centre of his musicality. This can especially be seen in his lieder for voice accompanied either by piano or other instrument combinations – not to mention the creative melodies and lyrics he wrote for jazz and pop. The sound of his music is deeply personal and refined, and his language constantly engaging with the expansion of the modern harmonic vocabulary. He had a profound sense of admiration for Maurice Ravel, Alexandr Scriabin, Serghei Prokofiev, George Enescu, Béla Bartók, Olivier Messiaen. Those echoes are mixed with Romanian folk modalism, personal harmonic strategies (among which we name the integral chromatic system) and the richness of asymmetric rhythms. All of those traits give Coman’s music vitality and a sense of modernity connected to the eastern European sound.
Mioritic resonances for violin and piano
The piece is a bipartite chamber work, dedicated to the composer’s best friends and colleagues from his student days at the Bucharest Conservatory, Ogneanca and Petre Lefterescu. They played the piece many times with gusto, and passed it on to further generations of students that they trained.
After the final bar, the manuscript bears the composers signature and the date of composition: 14 July 1979. Structurally we are presented with a diptych consisting of a first lyrical section, Andante espressivo, sognando, followed by Allegro giocoso, an energetic, lively dance, not without a touch of humor. The piece is very melodious in nature, full of life, combining elaborate construction and rich modal harmony with Romanian folk-music sounding tunes. The miniature work brings satisfaction and is friendly in its accessibility to both performers and listening audience.
Lavinia Coman Bucharest, 16 Mai 2022
Editor’s note: The original Romanian title does not have an English equivalent. The Dictionary of the Romanian Language (DEX – https://dexonline.ro/definitie/mioritic) defines „Mioritic” as:
Mioritic space = Romanian geographical space whose undulating relief with mountains and valleys is suitable for shepherding; specific Romanian spiritual universe whose matrix is the Romanian geographical space (in Lucian Blaga's conception).
Nicolae Coman
(n. Bucureşti, 23 februarie 1936 – d. București, 27 octombrie 2016)
L’ombra del mar
Lied-uri pe versuri de Miquel Martí i Pol
Nicolae Coman s-a născut în anul 1936, la București. În paralel cu studiile liceale a urmat pregătirea muzicală inițială în particular, cu profesorii Mihail Jora şi Florica Musicescu. Studiile superioare le-a parcurs între anii 1953–1959, la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, unde i-a avut profesori pe Mihail Jora și Leon Klepper la compoziție, Paul Constantinescu la armonie, la contrapunct pe Zeno Vancea și Miriam Marbé, la analiza formelor muzicale pe Tudor Ciortea, la teorie-solfegiu pe Victor Iusceanu, la istoria muzicii pe George Breazul, la orchestrație pe Alfred Mendelsohn, la folclor pe Emilia Comișel și Mariana Cahane, la pian pe Ovidiu Drimba și Eugenia Ionescu, la canto pe Mansi Barberis.
După absolvirea studiilor superioare a lucrat câteva luni ca redactor muzical la Radio România, dar nu a fost definitivat pe post din cauza dosarului politic necorespunzător. Cu toate acestea, a colaborat la postul național de radio timp de mai multe decenii, cu emisiuni muzicale, scenarii, prezentări, montaje literar-muzicale. A lucrat la Institutul de Folclor al Academiei Române, fiind cercetător științific între anii 1959 – 1963. În această calitate a efectuat un mare număr de culegeri etnografice și de folclor muzical din toate zonele tarii. A cules, transcris și redactat folclor din ținutul Pădureni, regiunea Hunedoara, pe baza căruia a elaborat studiul monografic Jocuri din ținutul Pădureni. În ceea ce privește latura pedagogică, din 1963 a devenit asistent la Conservatorul bucureștean, unde a predat armonie (cursul profesorului Ion Dumitrescu) și contrapunct. În anul 1969 a fost numit lector universitar, apoi conferențiar între 1990–1992 și profesor din 1992, în ultimii 20 de ani predând și compoziția.
Nicolae Coman a compus lucrări în genuri diferite. În domeniul vocal–simfonic, a scris cantata Izvoarele păcii (1959) pentru orchestră de cameră, mezzosoprană, tenor, cor mixt și cor de copii, pe versuri de Nina Cassian. În domeniul concertant, a scris Concertul pentru pian și orchestră (1959, rev. 1984). În genul muzicii de cameră a compus peste 100 de piese pentru pian, două sonate pentru același instrument (1956, 1969), o sonată pentru vioară și pian (1957), piesa Rezonanțe mioritice pentru vioară și pian (1980), Monodie pentru violoncel solo (1984). În domeniul muzicii de cameră vocale, a compus mai mult de 100 de cântece pentru voce și pian pe versuri de Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Pillat, Mariana Dumitrescu, Emil Botta, Sapho, Michelangelo Buonarroti, Johann Wolfgang Goethe, Emily Dickinson, Carl Sandburg, Ogdon Nash, Josef Attila, Guilaume Appolinaire, Ioanna Tsatsos, Ghiorghios Seferis, Rainer Maria Rilke, Eugenio Montale, Giuseppe Ungaretti. Pe versuri proprii a compus lucrarea Vârsta de bronz, şapte cântece pentru bariton și cvartet de coarde (1958). A elaborat mai mult de 4000 de teme de armonie, în domeniul armoniei tonale, modale și moderne, creații cu scop didactic. A obținut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România în 1969, 1977 și 2009.
Ca muzicolog, a scris studii ca Elemente de creație populară în Cvartetul nr. 1 în do major de Ion Dumitrescu (Revista de folclor, București, nr. 3-4/1969); Despre unele aspecte ale limbajului armonic în liedul românesc contemporan (Muzica, București, nr. 1/1976); Interferențe ale muzicii cu literatura şi alte arte (Muzica, București, nr. 8/1977); Pentru o didactică a predării armoniei (Akademos, București, nr. 3/2010); Despre sistemul armonic integral cromatic (Akademos, București, nr. 4/2010). A realizat edițiile critice Maria Tănase. Cântecele mele (Editura Muzicală, București, 1962), precum și culegerile Piese pentru pian de compozitori români (Ed. Muzicală, București, 1962) și Piese pentru pian de compozitori români contemporani (Ed. Muzicală, București, 1979).
Ca poet, Nicolae Coman a scris mai mult de 5000 de poeme în forme clasice și moderne. A publicat un volum de Poezii la Editura Meronia, București, 2004. A tradus poezii din literatura catalană: Miquel Martí i Pol, Bartomeu Rosselló i Porcel, Joan Maragall, a realizat o selecție de poezie din Insulele Baleare, apărute, de asemenea, la Editura Meronia. A scris poeme care au devenit texte pentru lucrări ale compozitorilor români Dan Constantinescu, Nicolae Brînduș, Alexandru Hrisanide, Sorin Vulcu, Livia Teodorescu-Ciocănea, Sabin Păutza, Matei Gheorghiu.
În privința stilului, compozitorul Nicolae Coman poate fi caracterizat prin preocuparea de a crea o poetică muzicală personală. El continuă și extinde tradițiile muzicii de cameră românești, contribuie la dezvoltarea limbajului armonic modern. La baza creației sale se află arta melodiei, îndeosebi în liedurile pentru voce și pian sau pentru voce și diferite instrumente ori formații instrumentale.
Pe lângă genul rafinat al cântecului cult, a abordat și genurile de largă audiență ca muzica ușoară, muzica pop, precum și arta jazzului. Identificăm și în lucrările de acest fel trăsături ca inventivitatea melodică, frumusețea armoniilor, valoarea deosebită a textelor poetice și contopirea perfectă a versului cu melodia. Având ca modele creațiile unor mari compozitori din secolul XX ca Maurice Ravel, Alexandr Scriabin, Serghei Prokofiev, George Enescu, Béla Bartók, Olivier Messiaen, Nicolae Coman își formează un limbaj propriu, în care îmbină aceste sugestii stilistice ilustre cu modalismul specific folclorului românesc și cu strategii armonice originale, între care sistemul armonic integral cromatic. În privința parametrilor agogici, bogăția ritmurilor asimetrice conferă demersului său vitalitate și modernitate prin sugestiile culturale din aria est-europeană.
Poezia, cea de a doua vocație determinantă pentru viața și activitatea sa creatoare, a evoluat pe parcursul a peste șase decenii, în cele mai diverse forme de manifestare, legându-se adesea de creația muzicală. Prin îngemănarea celor două tipuri de creație, cea muzicală și cea poetică, se pare că în arta lui Nicolae Coman se produce o fuziune de tip modern a versului cu sunetele, ceea ce provoacă un ecou contemporan al visului romantic de a face poezia să cânte și muzica să vorbească. El a creat poemuzica, un gen care presupune organizarea poeziei pe principii muzicale. Aceasta implică operațiuni ale tehnicilor muzicale moderne aplicate la poezie – muzică făcută fără ajutorul sunetului muzical, ci doar pe baza vocalelor din poezie, care înlocuiesc înălțimile sonore și permit o melodică specifică.
Rezonanțe mioritice pentru vioară și pian
Lucrarea camerală bipartită a fost creată de compozitorul Nicolae Coman cu dedicație pentru cei mai buni prieteni și colegi ai săi din vremea studenției la conservatorul bucureștean, Ogneanca și Petre Lefterescu. Aceștia au interpretat-o de multe ori și au predat-o mai departe generațiilor de studenți pe care i-au format.
Manuscrisul poartă, după bara finală, semnătura compozitorului și data compunerii: 14 iulie 1979. Ca alcătuire, este un diptic format dintr-o primă secțiune lirică, Andante espressivo, sognando, urmată de Allegro giocoso, un dans energic, voios, nu lipsit de o notă de umor. E o muzică melodioasă, plină de viață, îmbinând construcția elaborată și bogăția armoniei modale cu intonații în spirit popular românesc. Lucrarea miniaturală aduce satisfacții și este accesibilă atât celor doi interpreți cât și publicului ascultător.
Lavinia Coman București, 16 mai 2022
< back to overview Repertoire & Opera Explorer